Homeopatie
Homeopatia isi are radacinile la Hipocrate care practica acum 2400 de ani legea similariilor. Acest principiu a fost redescoperit de medical german Samuel Hahnemann ce a facut primele cercetari in homeopatie in laboratorul sau din Sibiu. Acesta a experimentat pe el insusi, descoperind ca chinchina peruviana (chinina folosita la tratarea malariei) determina simptome asemanatoare celor provocate de malarie daca substanta era luata in absenta bolii. Asa a descoperit si alte substante din plante, animale si minerale care vindecau boli pe care tot ele le puteau provoca. In esenta, la baza homeopatiei este legea similariilor “asemanatorul vindeca asemanatorul” “similibus simila currant” sau pe romaneste “cui pe cui se scoate”.
Medicamentele sunt preluate din natura si sunt de obicei administrate sub forma de granule mici care dizolvate sub limba patrund direct in sange. Procesul de preparare este denumit potentare si consta in diluatea si agitarea repetata a materialului pana cand ramane o cantitate foarte mica diluata.
Specialistii dispun de aproximativ 3000 de tipuri de medicamente. Conform teoriilor homeopate, acestia au ajuns la concluzia ca ar exista peste 3000 de subtipuri umane. Determinarile clinice ale efectelor tratamentului homeopat se fac prin studii teoretice si clinice indelungate, acestea reusind sa inlature acuzatia de efect placebo datorita nenumaratelor studii facute pe sugari, copii sub 3 ani si animale care au raspuns eficient la tratamentele homeopate.
Homeopatia isi are radacinile la Hipocrate care practica acum 2400 de ani legea similariilor. Acest principiu a fost redescoperit de medical german Samuel Hahnemann ce a facut primele cercetari in homeopatie in laboratorul sau din Sibiu. Acesta a experimentat pe el insusi, descoperind ca chinchina peruviana (chinina folosita la tratarea malariei) determina simptome asemanatoare celor provocate de malarie daca substanta era luata in absenta bolii. Asa a descoperit si alte substante din plante, animale si minerale care vindecau boli pe care tot ele le puteau provoca. In esenta, la baza homeopatiei este legea similariilor “asemanatorul vindeca asemanatorul” “similibus simila currant” sau pe romaneste “cui pe cui se scoate”.
Medicamentele sunt preluate din natura si sunt de obicei administrate sub forma de granule mici care dizolvate sub limba patrund direct in sange. Procesul de preparare este denumit potentare si consta in diluatea si agitarea repetata a materialului pana cand ramane o cantitate foarte mica diluata.
Specialistii dispun de aproximativ 3000 de tipuri de medicamente. Conform teoriilor homeopate, acestia au ajuns la concluzia ca ar exista peste 3000 de subtipuri umane. Determinarile clinice ale efectelor tratamentului homeopat se fac prin studii teoretice si clinice indelungate, acestea reusind sa inlature acuzatia de efect placebo datorita nenumaratelor studii facute pe sugari, copii sub 3 ani si animale care au raspuns eficient la tratamentele homeopate.
Homeopatia pune accent pe tratarea in functie de reactiile pacientului si nu dupa cauzele care au determinat boala. O particularitate a homeopatiei este interviul initial al pacientului cu intrebari personale, amanuntite care fac din medicul homeopat un diagnostician abil intreaga practica reducandu-se la procesul tehnic de descoperire a medicamentului potrivit.
Exista 3 mari tipuri de medicamente: acute, cronice si constitutionale. Un medicament acut este cel pentru simptome acute care necesita o reactie prompta. Un medicament cronic este prescris pentru probleme de lunga durata. Timpul necesar tratamentului este determinat in parte de durata simptomelor. Boala se poata trata si in 3 luni, si in 3 ani. Remediul constitutional se administreaza fie de la inceputul tratamentului homeopat fie la finalul tratamentului dintr-o boala acuta sau cronica. Medicamentul constitutional actioneaza foarte lent, fiind singurul care se adreseaza tuturor simptomelor, slabiciunilor, si caracteristicilor genetice precum si personalitatii pacientului.
Tratamentul ideal consta in descoperirea unei substante care sa creeze acelasi tip de simptome la o persoana sanatoasa.
Fitoterapie
Utilizarea unor plante intregi sau numai a anumitor parti ale lor (flori, fructe, frunze, seminte, tulpina, radacina) sub diferite forme: ceaiuri (infuzii sau decocturi), inhalatii, cataplasme, extrase incorporate in solutii, tablete, unguente, supozitoare.
Apiterapie
Utilizarea in scopuri terapeutice a produselor apicole: mierea, ceara, polenul, nectarul, propolisul, laptisorul de matca, veninul de albina, pastura, trituratul larvar.
Aromaterapie
Utilizarea plantelor puternic mirositoare, fie in stare naturala, fie sub forma de ceaiuri, de uleiuri sau de esente aromatice.
Argiloterapia
Utilizarea terapeutica a argilei, fie pe cale externa, prin cataplasme de argila inmuiata, fie pe cale interna, prin consumul apei de argila (la inceput, numai ce ramane dupa sedimentarea amestecului apa = argila).
Dietoterapia (terapia dietetica)
Utilizeaza ingerarea anumitor elemente in stare naturala sau preparate in mod special, precum si anumite regimuri alimentare specifice, cu scopul de a ameliora sau de a vindeca diferite stari patologice.
Exista 3 mari tipuri de medicamente: acute, cronice si constitutionale. Un medicament acut este cel pentru simptome acute care necesita o reactie prompta. Un medicament cronic este prescris pentru probleme de lunga durata. Timpul necesar tratamentului este determinat in parte de durata simptomelor. Boala se poata trata si in 3 luni, si in 3 ani. Remediul constitutional se administreaza fie de la inceputul tratamentului homeopat fie la finalul tratamentului dintr-o boala acuta sau cronica. Medicamentul constitutional actioneaza foarte lent, fiind singurul care se adreseaza tuturor simptomelor, slabiciunilor, si caracteristicilor genetice precum si personalitatii pacientului.
Tratamentul ideal consta in descoperirea unei substante care sa creeze acelasi tip de simptome la o persoana sanatoasa.
Fitoterapie
Utilizarea unor plante intregi sau numai a anumitor parti ale lor (flori, fructe, frunze, seminte, tulpina, radacina) sub diferite forme: ceaiuri (infuzii sau decocturi), inhalatii, cataplasme, extrase incorporate in solutii, tablete, unguente, supozitoare.
Apiterapie
Utilizarea in scopuri terapeutice a produselor apicole: mierea, ceara, polenul, nectarul, propolisul, laptisorul de matca, veninul de albina, pastura, trituratul larvar.
Aromaterapie
Utilizarea plantelor puternic mirositoare, fie in stare naturala, fie sub forma de ceaiuri, de uleiuri sau de esente aromatice.
Argiloterapia
Utilizarea terapeutica a argilei, fie pe cale externa, prin cataplasme de argila inmuiata, fie pe cale interna, prin consumul apei de argila (la inceput, numai ce ramane dupa sedimentarea amestecului apa = argila).
Dietoterapia (terapia dietetica)
Utilizeaza ingerarea anumitor elemente in stare naturala sau preparate in mod special, precum si anumite regimuri alimentare specifice, cu scopul de a ameliora sau de a vindeca diferite stari patologice.
